Chapter 2

 Voi knwivq wtiyi, frayilor, cq venirea noastrq la voi n`a fost zadarnicq. 

 Dupqce am suferit wi am fost batjocoriyi kn Filipi, cum wtiyi, am venit plini de kncredere kn Dumnezeul nostru, sq vq vestim Evanghelia lui Dumnezeu kn mijlocul multor lupte. 

 Cqci propovqduirea noastrq nu se kntemeiazq nici pe rqtqcire, nici pe necurqyie, nici pe viclenie. 

 Ci, fiindcq Dumnezeu ne -a gqsit vrednici sq ne kncredinyeze Evanghelia, cqutqm sq vorbim awa ca sq placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cerceteazq inima. 

 Kn adevqr, cum bine wtiyi, niciodatq n`am kntrebuinyat vorbe mqgulitoare, nici haina lqcomiei: martor este Dumnezeu. 

 N`am cqutat slavq dela oameni: nici dela voi, nici dela alyii, dewi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut sq cerem cinste. 

 Dimpotrivq, ne-am arqtat blknzi kn mijlocul vostru, ca o doicq ce-wi crewte cu drag copiii. 

 Astfel, kn dragostea noastrq fierbinte pentru voi, eram gata sq vq dqm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar wi viaya noastrq, atkt de scumpi ne ajunseserqyi. 

 Vq aduceyi aminte, frayilor, de osteneala wi munca noastrq. Cum lucram zi wi noapte, ca sq nu fim sarcinq niciunuia din voi, wi vq propovqduiam Evanghelia lui Dumnezeu. 

 Voi sknteyi martori, wi Dumnezeu deasemenea, cq am avut o purtare sfkntq, dreaptq wi fqrq prihanq fayq de voi, cari credeyi. 

 Wtiyi iarqw cq am fost pentru fiecare din voi, ca un tatq cu copiii lui: vq sfqtuiam, vq mkngkiam wi vq adeveream, 

 sq vq purtayi kntr`un chip vrednic de Dumnezeu, care vq cheamq la Kmpqrqyia wi slava Sa. 

 Deaceea mulyqmim fqrq kncetare lui Dumnezeu cq, atunci cknd ayi primit Cuvkntul lui Dumnezeu, auzit dela noi, l-ayi primit nu ca pe cuvkntul oamenilor, ci, awa cum wi este kn adevqr, ca pe Cuvkntul lui Dumnezeu, care lucreazq wi kn voi cari credeyi. 

 Cqci, frayilor, voi ayi cqlcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu, cari sknt kn Hristos Isus, kn Iudea; pentrucq wi voi ayi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleawi rele, pe cari le-au suferit ele din partea Iudeilor. 

 Iudeii acewtia au omorkt pe Domnul Isus wi pe prooroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu, wi sknt vrqjmawi tuturor oamenilor, 

 cqci ne opresc sq vorbim Neamurilor, ca sq fie mkntuite. Astfel, ei totdeauna pun vkrf pqcatelor lor. Dar, la urmq, i -a ajuns mknia lui Dumnezeu! 

 Noi, frayilor, dupq ce am fost despqryiyi cktqva vreme de voi, cu faya dar nu cu inima, am avut cu atkt mai mult dorinya sq vq vedem. 

 Astfel, odatq, wi chiar de douq ori, am voit (eu, Pavel, cel puyin) sq venim la voi; dar ne -a kmpedecat Satana. 

 Cqci cine este, kn adevqr, nqdejdea, sau bucuria, sau cununa noastrq de slavq? Nu sknteyi voi, knaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? 

 Da, voi sknteyi slava wi bucuria noastrq.