Chapter 31

 Kn anul al unsprezecelea, kn ziua kntki a lunii a treia, Cuvkntul Domnului mi -a vorbit, astfel: 

 ,,Fiul omului, spune lui Faraon, kmpqratul Egiptului, wi mulyimii lui: ,Cu cine te asemeni tu kn mqrimea ta? 

 Iatq cq Asirianul era un cedru falnic kn Liban; ramurile lui erau stufoase, frunziwul umbros, tulpina knaltq, iar vkrful ki ajungea pknq la nori. 

 Apele kl fqcuserq sq creascq, adkncul kl fqcuse knalt, rkurile lui ki scqldau rqsadniya, wi kwi trimiteau pkraele la toyi copacii de pe ckmp. 

 De aceea, tulpina lui se knqlya deasupra tuturor copacilor de pe ckmp, crengile i se knmulyiserq wi ramurile i se kntindeau, de mulyimea apelor, care -l fqcuserq sq dea lqstari. 

 Toate pqsqrile cerului kwi fqceau cuiburi kn crengile lui; toate fiarele ckmpului fqtau supt ramurile lui, wi tot felul de neamuri multe locuiau supt umbra lui. 

 Era frumos prin mqrimea lui, prin kntinderea ramurilor lui; cqci rqdqcinile ki erau knfipte kn ape mari. 

 Cedrii din grqdina lui Dumnezeu nu -l kntreceau, chiparowii nu erau de asemuit cu crengile lui, wi platanii nu erau ca ramurile lui; niciun copac din grqdina lui Dumnezeu nu era ca el kn frumuseyq. 

 Kl fqcusem atkt de frumos prin mulyimea crqcilor lui, cq -l pismuiau toyi copacii Edenului, cari se aflau kn grqdina lui Dumnezeu. 

 De aceea, awa vorbewte Domnul Dumnezeu: ,Pentrucq avea o tulpinq awa de knaltq, pentrucq kwi knqlya vkrful pknq la nori wi inima i se mkndrea cu knqlyimea lui, 

 l-am dat kn mknile viteazului neamurilor, care -i va face dupq rqutatea lui; cqci l-am izgonit. 

 Strqinii, cele mai grozave popoare, l-au tqiat wi l-au lepqdat. Crengile i-au cqzut kn munyi wi kn toate vqile. Ramurile i s`au sfqrkmat kn toate puvoaiele yqrii; wi toate popoarele pqmkntului au plecat dela umbra lui, wi l-au pqrqsit. 

 Pe sfqrkmqturile lui au venit wi s`au awezat toate pqsqrile cerului, wi toate fiarele ckmpului wi-au fqcut culcuwul kntre ramurile lui, 

 ca sq nu se mai kngkmfe niciunul din copacii de lkngq ape cu knqlyimea lor, wi sq nu-wi mai ridice vkrful pknq kn nori, ca sq nu se mai fqleascq stejarii udayi de apq cu knqlyimea lor; cqci toyi sknt dayi pradq moryii, kn adkncimile pqmkntului, printre copiii oamenilor, kmpreunq cu cei ce se pogoarq kn groapq. 

 Awa vorbewte Domnul Dumnezeu: ,Kn ziua cknd s`a pogorkt kn locuinya moryilor, am rqspkndit jalea, am acoperit adkncul din pricina lui, wi i-am oprit rkurile; apele cele mari au fost oprite; am kntristat Libanul pentru el, wi toyi copacii de pe ckmp s`au uscat. 

 De vuietul cqderii lui am fqcut sq se cutremure neamurile, cknd l-am aruncat kn locuinya moryilor, kmpreunq cu cei ce se pogoarq kn groapq, wi s`au mkngkiat kn adkncimile pqmkntului toyi copacii Edenului, cei mai frumowi wi cei mai buni copaci din Liban, toyi cei udayi de ape. 

 S`au pogorkt wi ei cu el kn locuinya moryilor, la cei ce au pierit uciwi de sabie, ei cari erau brayul lui wi locuiau la umbra lui printre neamuri. 

 Cu cine poyi fi asemuit tu kn slavq wi kn mqrime kntre copacii Edenului? Totuw vei fi aruncat kmpreunq cu copacii Edenului kn adkncimile pqmkntului, wi vei fi culcat kn mijlocul celor netqiayi kmprejur, kmpreunq cu ceice au pierit uciwi de sabie. Iatq ce este Faraon wi toatq mulyimea lui, zice Domnul, Dumnezeu.``