| Chapter 137 |
1 | Pe malurile rkurilor Babilonului, wedeam jos wi plkngeam, cknd ne aduceam aminte de Sion. |
2 | Kn sqlciile din yinutul acela ne atkrnaserqm arfele. |
3 | Cqci acolo, biruitorii nowtri ne cereau ckntqri, wi asupritorii nowtri ne cereau bucurie, zicknd: ,,Ckntayi-ne ckteva din ckntqrile Sionului!`` - |
4 | Cum sq ckntqm noi ckntqrile Domnului pe un pqmknt strqin? |
5 | Dacq te voi uita, Ierusalime, sq-wi uite dreapta mea destoinicia ei! |
6 | Sq mi se lipeascq limba de cerul gurii, dacq nu-mi voi aduce aminte de tine, dacq nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! |
7 | Adu-Yi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, kn ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: ,,Radeyi -l, radeyi -l din temelii!`` |
8 | Ah! fiica Babilonului, sortitq pustiirii, ferice de cine-yi va kntoarce la fel rqul pe care ni l-ai fqcut! |
9 | Ferice de cine va apuca pe pruncii tqi, wi -i va zdrobi de stkncq! |