Chapter 107

 ,,Lqudayi pe Domnul, cqci este bun, cqci kn veac yine kndurarea Lui!`` 

 Awa sq zicq cei rqscumpqrayi de Domnul, pe cari i -a izbqvit El din mkna vrqjmawului, 

 wi pe cari i -a strkns din toate yqrile: dela rqsqrit wi dela apus, dela miazqnoapte wi dela mare. 

 Ei pribegeau prin pustie, umblau pe cqi neumblate, wi nu gqseau nicio cetate, unde sq poatq locui. 

 Sufereau de foame wi de sete; le tknjea sufletul kn ei. 

 Atunci, kn strkmtorarea lor au strigat cqtre Domnul, wi El i -a izbqvit din necazurile lor; 

 i -a cqlquzit pe drumul cel drept, ca sq ajungq kntr`o cetate de locuit. 

 O, de ar lquda oamenii pe Domnul pentru bunqtatea lui, wi pentru minunile Lui fayq de fiii oamenilor! 

 Cqci el a potolit setea sufletului knsetat, wi a umplut de bunqtqyi sufletul flqmknd. 

 Cei ce wedeau kn kntunerec wi umbra moryii, trqiau legayi kn ticqlowie wi kn fiare, 

 pentrucq se rqsvrqtiserq kmpotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentrucq nesocotiserq sfatul Celui Prea Knalt. 

 El le -a smerit inima prin suferinyq: au cqzut, wi nimeni nu i -a ajutat. 

 Atunci, kn strkmtorarea lor, au strigat cqtre Domnul, wi El i -a izbqvit din necazurile lor. 

 I -a scos din kntunerec wi din umbra moryii, wi le -a rupt legqturile. 

 O, de ar lquda oamenii pe Domnul pentru bunqtatea Lui, wi pentru minunile Lui fayq de fiii oamenilor! 

 Cqci El a sfqrkmat poryi de aramq, wi a rupt zqvoare de fier. 

 Nebunii, prin purtarea lor vinovatq, wi prin nelegiuirile lor, ajunseserq nenorociyi. 

 Sufletul lor se desgustase de orice hranq, wi erau lkngq poryile moryii. 

 Atunci, kn strkmtorarea lor, au strigat cqtre Domnul, wi El i -a izbqvit din necazurile lor; 

 a trimes cuvkntul Squ wi i -a tqmqduit, wi i -a scqpat de groapq. 

 O, de ar lquda oamenii pe Domnul pentru bunqtatea Lui, wi pentu minunile Lui fayq de fiii oamenilor! 

 Sq -I aducq jertfe de mulyqmiri, wi sq vesteascq lucrqrile Lui cu strigqte de bucurie. 

 Ceice se pogorkserq pe mare kn corqbii, wi fqceau negoy pe apele cele mari, 

 aceia au vqzut lucrqrile Domnului wi minunile Lui kn mijlocul adkncului. 

 El a zis, wi a pus sq sufle furtuna, care a ridicat valurile mqrii. 

 Se suiau spre ceruri, se pogorau kn adknc; sufletul le era perdut kn faya primejdiei. 

 Apucayi de ameyealq, se clqtinau ca un om beat, wi zqdarnicq le era toatq iscusinya. 

 Atunci, kn strkmtorarea lor, au strigat cqtre Domnul, wi El i -a izbqvit din necazurile lor. 

 A oprit furtuna, a adus liniwtea, wi valurile s`au potolit. 

 Ei s`au bucurat cq valurile s`au liniwtit, wi Domnul i -a dus kn limanul dorit. 

 O, de ar lquda oamenii pe Domnul pentru bunqtatea lui, wi pentru minunile Lui fayq de fiii oamenilor! 

 Sq -L knalye kn adunarea poporului, wi sq -L laude kn adunarea bqtrknilor! 

 El preface rkurile kn pustiu, wi izvoare de apq kn pqmknt uscat, 

 yara roditoare kn yarq sqratq, din pricina rqutqyii locuitorilor ei. 

 Tot El preface pustiul kn iaz, wi pqmkntul uscat kn izvoare de ape. 

 Aweazq acolo pe cei flqmknzi, wi ei kntemeiazq o cetate ca sq locuiascq kn ea; 

 knsqmknyeazq ogoare, sqdesc vii, wi -i culeg roadele. 

 El ki binecuvinteazq, wi se knmulyesc nespus, wi nu le kmpuyineazq vitele. 

 Dacq sknt kmpuyinayi wi apqsayi prin asuprire, nenorocire wi suferinyq, 

 El varsq dispreyul peste cei mari, wi -i face sq pribegeascq prin pustiuri fqrq drum, 

 dar ridicq pe cel lipsit, izbqvewte pe cel nevoiaw, wi knmulyewte familiile ca pe niwte turme. 

 ,,Oamenii fqrq prihanq vqd lucrul acesta wi se bucurq, wi orice nelegiuire kwi knchide gura!`` 

 Cine este knyelept, sq ia seama la aceste lucruri, wi sq fie cu luare aminte la bunqtqyile Domnului.